Si-am testat: Toyota GT86

Read Time:4 Minute, 24 Second

Deoarece ideea de a testa în sfârșit un model neplictisitor din gama Toyota mă ținea treaza noaptea, am decis să mă joc cu el – doamnelor și domnilor: GT86!

De ce?

Pentru că e distractiv, e fascinant, arată bine și sună bine.

Pentru că are un motor boxer și tracțiune spate!

Pentru că este prima mașină cu motor flat-four boxer amplasat frontal și tracțiune spate din ultimii 50 de ani (da, pe asta nu o știați – ultimul a fost Jowett Jupiter, în ’50, cu motor de 1,5 și 60 CP).

De ce Toyota? Pentru că a existat o vreme când niponii produceau mașini – adevărate opere de artă – precum MR2, Supra, Celica… Mai mult, sper că japonezii își vor reveni în ceea ce privește gama de sport coupe-uri.

Când?

Atunci când trebuia! Sau nu.. Într-o zi ploioasă de noiembrie, când în București era coadă la testare. Am profitat de ocazie, am luat cheile de la dealer, am ales un traseu pe autostradă și câteva locuri pentru a testa anduranța și am pornit la drum.

Cum e?

Este special în felul său. Dar înainte de a începe poveștile despre cum m-a impresionat personal acest coupe, să stabilim câteva detalii: Toyota GT86 nu este făcută pentru a bate recorduri de viteză, a sparge topurile sau a rupe podiumurile perfecțiunii. Nu. GT86 este un coupe rapid, bine făcut, interesant, la volanul căruia senzațiile sunt fantastice. Nu sparge niciun record și nu se află în niciun top-ten general valabil. Poate doar al senzațiilor (și aici vorbesc din punct de vedere personal).

În primul rând, Toyota a renăscut cu acest Coupe. Au mai avut un model în listă – LFA – dar despre acesta nu are rost să vorbim, având în vedere că prețul de achiziție este de câteva sute de mii de euro… Deci, GT86 – nu se ridică la nivelul Suprei, dar este mult peste Celica, iar numele te trimite la legendarul AE86 (regina driftului, cunoscută publicului – și unora dintre voi – datorită desenelor animate Initial D). Ne-am cam dezobișnuit să asociem Toyota cu o mașină sport de când niponii au încetat producția lui MR2 sau a Suprei, dar cu acest model niponii par să reînvie pe acest segment. GT86 nu e o Toyota pur-sânge, coupe-ul fiind rezultatul colaborării între Toyota și Subaru, dar rezultatul este potrivit. În prezent, pentru modelul de serie, raportul este de aproximativ 100 CP per litru, așteptăm și alte versiuni, mai sportive – poate chiar o versiune specială pentru circuit.

Toyota GT86 pare mare. Nimic mai greșit. În realitate, interiorul este restrâns, având doar 4 locuri în total (sistemul 2+2, al treilea loc din spate fiind practic inexistent sau, mai bine zis, impracticabil), portbagajul este restrâns și lista poate continua. Dar este o mașină sport, nu un caravan, așa că aceste detalii sunt de prisos. Nu duce lipsă de sportivitate – unul dintre detaliile care m-au cucerit a fost poziția de condus – joasă, sportivă – deși nu este ideală pentru un șofer de înălțime mică (cum sunt eu), iar când o pornești, pur și simplu rămâi fără cuvinte și te bucuri de senzație.

GT86 răspunde rapid intențiilor șoferului, rămâne foarte bine așezată pe drum, dar nu trebuie uitat că avem de-a face cu tracțiunea spate, care amestecată cu un drum umed și multe sensuri giratorii (ca în cazul meu), generează o sursă mare de distracție și un zâmbet larg pe față. Cutia de viteze manuală cu șase trepte răspunde destul de prompt la comenzi, dar după ce treci de primii fiori indusi de turbina și sunetul gros al evacuării, motorul tinde să dezamăgească – cei 200 CP laudați de Toyota sunt destul de subnutriți, iar în redline se cam înecă. Și nu sunt singura care a rămas cu această impresie – GT86 are un cuplu mic – 205 Nm – mai puțin chiar decât s2000-ul, care are aceeași cilindree și 40 CP mai mult (și nu e turbo). Sentimentul pe termen lung este puțin frustrant dacă te aștepți la un dragster de la micul GT86, dar înveți să îl accepți și să te bucuri de el dacă vrei o mașină sport, de weekend – și atât.

În interiorul plin de gadgeturi și butoane, ochii îți sunt atrași – bine gândit, bine poziționat, după cum am menționat mai sus. Exteriorul este destul de aerodinamic, chiar dacă prima impresie este de agresivitate, după câțiva kilometri parcurși cu ea, începi să asociezi corect imaginea exterioară cu puterea și capacitatea GT-ului pe drum – la capitolul rigiditate și suspensie, mașina se comportă excelent, poziția acesteia pe drum este excelentă, la fel și în curbe, iar frâna răspunde foarte bine – cu atât mai mult cât condițiile de test au fost nefavorabile pentru un test-drive complet și adecvat.

În concluzie, GT86 este o senzație aparte, un suflu proaspăt în peisajul destul de gri al modelelor sport actuale, peisaj în care apar din ce în ce mai multe hibrizi sport, ucidând încet-încet iubitorul de motor sport clasic. Tocmai de aceea am apreciat foarte mult noul model al niponilor și sper să nu se oprească aici.

P.S. Zâmbetul tâmp pe față a durat cam două zile după ce-am efectuat drive test-ul. Totuși, aștept versiunea TRD (Toyota Racing Development) sau una și mai sportivă decât asta.

Avatar for magos

About Post Author

magos

You May Also Like

More From Author

+ There are no comments

Add yours