Acum mai bine de 60 de ani se nastea unul din modelele ce au scris istorie in palmaresul americanilor de la Chevrolet, in istoria automobilelor americane cat si a muscle-cars-urilor.
Corvette-ul avea doar doua locuri, caroserie din fibra de sticla si o atitudine aparte, fiind clar destinat libertinului american ce se visa cu vantul fluturandu-i prin plete, cautand senzatia oferita in acele momente de micul cabrio. 2013 – sapte generatii mai tarziu, peste 1,560,000 exemplare vandute in lumea intreaga.
Deoarece Corvette a reprezentat pentru General Motors o provocare – avand deja la activ un cabrio – Chevrolet Bel Air, model ce oferea patru locuri, vestea lansarii unui nou cabrio in familia Chevrolet fiind primita de americani cu multa placere.
Lansarea oficiala a noului Corvette in varianta finala a avut loc in cadrul salonului de la Chicago, in Martie 1953. Conceptul insa a vazut lumina zilei cateva luni mai devreme, in cadrul Motorama.
Publicul a primit in acel moment un cabriolet atipic, cu un iz putin european, care avea sa scrie istorie in scurt timp; productia a fost gandita intial pentru maxim 150 de bucati pentru primul an, transa care s-a depasit rapid, efectiv dubandu-se productia anului 1953, cu toate ca modelul s-a vandut la un pret mult mai mare decat cel anticipat (circa 3,500 $). Influenta a fost foarte puternica venita de pe continentul european – dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand America se afla in continuare in fabricatie de “tancuri” (adica masini mari si grele), din ce in ce mai multe persoane de afaceri incep sa se indrepte masinile europene – dimensiuni reduse, consum redus, alura chic.
Harley Earl, seful divizei de Design General Motors a fost incantat de aceasta influenta europeana – exprima un puternic optimism, un val de nou, sport si tineresc – detalii atat de importante pentru publicul american, in special in aceasta perioada, incat a propus proiectul micului Corvette sub emblema trustului. Insa conceptul a trebuit mult ajustat – in loc de inox, ce lipsea cu desavarsire datorita razboiului impotriva Koreei, s-a folosit fibra de sticla, iar pentru modelul expus la Motorama, in ’53, s-a adaptat un sasiu deja existent si un motor in linie ce producea circa 153 CP, supranumit Blue Flame. Harley si-a incercat norocul in Ianuarie 1953, la New York, in cadrul show-ului Autorama (o expozitie ce traversa sase orase importante de pe continentul American), emotiile fiind destul de mari – nici Harley nu avea certitudinea ca modelul final va impresiona publicul american de rand astfel incat sa poata lansa oficial o noua masina sport, unica si deosebita.
Insa asteptarile lui Harley nu aveau sa il dezamageasca – Corvette a avut un noroc neasteptat, feedback-ul primit in cadrul expozitiei de la New York fiind nu pozitiv ci mai degraba entuziast. GM lanseaza rapid modelul pe piata, reactiile competitorilor nefiind insa lipsite – 1955, Ford se revanseaza prin Thunderbird, in raspuns direct contra lui Corvette.
In 1954, productia Corvette a fost mutata in alta fabrica a concernului GM, in Saint Louis – Missouri, unde s-au produs nu mai mult nici mai putin de 3640 de bucati numai in acel an.
N-a fost nevoie de mai mult – americanii s-au indragostit iremediabil de micul Corvette. Zic micul pentru ca prima generatie Corvette masura nu mai mult de 4.2 metri lungime, 1 metru inaltime si cantarea doar 1315 kilograme. N-are rost sa il comparam cu fratiorul lui mai in varsta, Bel Air, care era semnificativ mai mare. Din punct de vedere tehnic, prima generatie Corvette venea cu faimosul motor al celor de la Chevrolet, supranumit Blue Flame – motor de 3.9L ce dezvolta circa 125 CP pe carburatie, fiind insotit de o cutie automata in doua trepte Powerglide. Cel mai interesant eveniment a avut loc in 1957, cand Corvette a primit alt motor, un short-block V8 de 4.34L si 283 CP, motor ce ofera deja un sistem optional de injectie si o cutie manuala in patru trepte de viteza. Dar nu le-a ajuns – in 1962, acelasi motor ajunge sa fie marit pana 5.3L, producand astfel 340 CP. Dar destul despre prima generatie, caci in 1963 apare cea de-a doua generatie – C2, cu o viata destul de scurta – pana in 1967.
Cea de-a doua generatie este supranumita Stingray, dupa unul din conceptele realizate de Peter Brock si Bill Mitchell (mintea geniala ce a stat in spatele Shelby Daytona Cobra Coupe). C2 a fost semnificativ mai mic decat prima generatie, fiind disponibila de data asta si in varianta Coupé. Puntea spate independenta, franele pe discuri fata/spate, evacuarea dubla cromata, farurile escamotabile si un motor si mai mare, de 6,5L V8 ce dezvolta 425 CP au reprezentat doar o parte din noutatile pe care cea de-a doua generatie le-a adus. Insa ceea ce a pus atat de mult accent pe cea de-a doua generatie a fost designul futurist, de care se face vinovat doar Stingray.
Noul C2 se prezenta publicului ca si un fastback curajos, luneta divizata in doua bucati fiind doar una din caracteristicile unice pe care le-a avut la vremea respectiva.
Anul 1967 a adus pentru Corvette noul motor L88, ale carui cifre oficiale relevau 430 CP, insa neoficialii declarau circa 560 CP; doar 20 de astfel de motoare au fost montate din fabrica. In 1962, inginerul sef de la Corvette a oferit varianta Grand Sport Corvettes. limitata in 125 de bucati. Aceasta editie beneficia de un motor de 5.5L cu patru carburatoare Weber, ce dezvolta circa 550 CP al 6400 rpm. Din pacate, doar cinci au mai fost realizate, deoarece proiectul a fost stopat la scurt timp.
Cea de-a treia generatie Corvette pastreaza motorizarile de pe primele doua, invoand insa la capitolul design interior si exterior. Caci C3 a nimerit saracul in cea mai proasta perioada din istoria Americii: recesiune, pretul barilului de petrol mai mare decat oricand, puterea generala de cumparare fiind destul de mica. Insa toate aceste amanunte n-au oprit totusi vanzarile pentru ce-a de-a treia generatie Corvette la circa 53,000 bucati doar pentru anul 1979.
Corvette renuntase la denumirea de Stingray, modificarile incepand undeva prin 1973, cand usor-usor, firma americana face trecerea lenta dar sigura de la muscle car la touring, modificarile zarindu-se destul de usor la nivel de interior, confort, cand in gama isi faceau loc si motorizarile mai mici. Incepand cu 1975, gama de motoare are parte de cateva modificari, adica devine mai “eficienta” si “verde“, dupa cum se lauda producatorul. Apare astfel in lista de dotari un convertor catalitic ce impune astfel folosirea benzinei fara plumb, motorul scazand astfel in performante – cele doua motorizari disponibile fiind capabile de 165 CP si 205 CP pentru L82 – cel mai mare motor disponibil pentru micul Corvette, rezultand astfel o scadere drastica de la sutele de cai inghesuite pe vechile generatii Vette. Intr-o incercare de a isi mai “colora” veniturile, Corvette pune mai mult accent pe versiunea cabrio, ce se dovedeste un mare fiasco, doar 12% din unitati fiind vandute in fapt, motiv pentru care productia de cabriolete se opreste in 1975.
1978 a fost anul in care micul coupe a implinit frumoasa varsta de 25 de ani si cu retragerea lui Bill Mitchell, un nume sonor in istoria modelului, asadar luand nastere doua versiuni speciale: Silver Anniversary Edition si Indy 500 Pace Car. Tot in ’78 este introdusa versiunea fastback, ce a fost rapid primita de puritanii Corvette, lucru lesne de observat in cifre – 53,807 de unitati fiind vandute in acel an, targetand anul 1978 precum un an de referinta in privinta vanzarilor. Pentru totdeauna!
Pentru cea de-a treia generatie, lucrurile se petrec rapid – pe langa reducerile masive ale ampatamentului, motoarelor, performantelor, fabrica se muta din Saint Louis – Missouri in Kentucky. In 1983, nici un Corvette n-a vazut lumina zilei – inginerii au hotarat sa “sara” peste acest an in pregatirile asiduue ale noului C4, ce a fost lansat anul ce a urmat – 1984. De fapt, mai bine zis, nu au stat degeaba – 44 de prototipuri au fost realizate, pentru infaptuirea noii generatii. Ce a urmat, stim cu totii.
Cea de-a patra generatie Chevrolet Corvette vine cu tam-tam in 1984, cu vesti bune pentru iubitorii modelului. Daca pana acum, primele trei generatii au reprezentat o variatie pe aceeasi tema, cu schimbari mai mult de nivel optic, ce-a de-a patra generatie Corvette vine in straie noi, complet regandit si redesenat – linia masinii este adaptata trendului anilor ’80 – fluiditatea caroseriei, dinamicitatea vizuala, motoarele noi (si din nou puternice!). Ce mai, Corvette vine in forta, sa recupereze terenul pierdut!
Motoarele au capatat din nou in ampatament – revine monstrul de 5,7 L si ai lui 375 CP, odata cu versiunea ZR-1. Insa motorul de 5700 cmc a ramas pe toata generatia, diferit a fost doar output-ul de putere, crescut fata de generatiile anterioare, insa nu cu mult, avand in vedere legislatia referitoare la emisiile de noxe se prezenta tot cameleonica. Intradevar, intre cele doua generatii, C3 si C4, modificarile sunt imense – interior, planseul de bord cu ceasuri LED, caroseria a devenit targa definitiv, fara rama centrala a plafonului, precum regasim pe generatia anterioara, transmisa de tip 4+3 (un hibrid de transmisie manuala in patru trepte, conectata la un sistem “overdrive” automat, pentru ce-a de-a doua, a treia si a patra viteza, modulul permitand astfel un comportament asemanator unei cutii automate… aproape!), problematica, ce a fost mai apoi inlocuita de o cutie manuala in sase trepte, in 1989. Corvette vine din nou in versiune cabrio in ’86, ultimul exemplar decapotabil fiind intalnit in 1975, “aventura” ce s-a terminat intr-un mare mic fiasco in acea perioada.
Totusi, aceasta generatie a avut cateva vedete in “palmares”, precum Callaway B2k Twin-Turbo (produs in perioada 1987-1991) – cu un output total de 345 CP si un cuplu nebun de 630 Nm, putere ce a crescut mai apoi la 450 CP si 831 Nm. – mult peste ce a trait generatia anterioara, adica C3. A doua, the most wonderful of all – ZR-1, a inlocuit in ’91 versiunea Twin-Turbo Callaway, desi performantele erau mult mai reduse, motorul fiind aspirat – prima generatie a ZR-1 a “reusit” sa atinga circa 375 CP.
ZR-1 – s-a nascut din dorinta de sportivitate si customizare, un model cu acel “quelque chose”, avand sub capota un motor in spatele caruia au stat inginerii Lotus (in ’86, GM a achizitionat firma englezeasca, folosindu-se de patenturile acestora si pentru alte modele ale concernului, unul dintre ele fiind chiar Corvette). Asadar, Lotus a pus la punct LT5 (un V8 construit pe un bloc din aluminiu, cu patru axe cu came si 32 de valve), cu valori cuprinse intre 375 CP/502 Nm si 405 CP/522Nm. Insa motorul s-a dovedit a fi o gaura in bugetul companiei, in ciuda performantelor, datorita costurilor de productie destul de ridicate. In total, 6,939 de unitati au fost vandute.
Generatia a 5-a s-a comercializat in perioada 1996 – 2004, continuand linia inovatoare inceputa de generatia anterioara; deja lupta pentru suprematie in segmentul lui Corvette se ducea pe mai multe continente – America nu mai era demult o granita. Japonezii veneau din spate cu modele deosebite si puternice, chiar daca motorizarile erau la jumatate din punct de vedere al capacitatii cilindrice.
Odata cu a 5-a generatie, General Motors a lansat si o noua motorizare – LS1 – V8, complet construit din aluminiu, de 350 CP/ 470 Nm, prilej cu care inginerii au profitat si au modificat putin structura tehnica a coupe-ului – transmisa a fost mutata pe axa din spate , repartitia greutatii fiind astfel de 50/50 atat pentru fata spate, iar LS1 a beneficiat si de o noua cutie in sase trepte de viteza, capabil sa urce Vette-ul la 282 km/h.
Corvette modifica si defectele generatiilor anterioare – varianta cabrio capata din nou portbagaj (“amanunt” disparut de prin ’62), apare si o versiune hard top – (FRC – Fixed Roof Coupe), dar si o sumedenie de alte tehnologii ale momentului.
In 2001, amintim de succesorul lui ZR1 – Z06 – acelasi LS1 modificat, cu valori cuprinse intre 385 CP / 287 kW, motor ce primeste numele de LS6. Motorul alaturi de structura mai rigida a caroseriei transforma puternic comportamentul masinii, iar spre finele anului 2004 aduc modificari majore in raportul greutate versus performante – fiind adaugate evacuarea completa din titan cat si elementele de carbon ale caroseriei. Tragand o linie, desi in materie de cifre Z06 se situeaza pe aceeasi linie cu versiunea veche C4 ZR-1, diferentele se simt in fasnetea mezinului, fiind simtitor mai rapid decat fratele sau mai mare.
Generatia a 6-a – C6. Primul model care renunta la farurile escamotabile (dupa 1962), imaginea generala a automobilului fiind una complet noua. Se adauga un bloc motor de 6 litri cu o putere de 400 CP / 300 kW si un cuplu de 540 Nm, suspensie modificata, habitaclu pasager marit si un timp 0-100 km de 4.2 secunde – adica mai putina economie, atat la viteza cat si in materie de carburant. Pe undeva prin 2008, GM aduce un mic refresh motorizarii – un LS3 nou, un motor de 6.2 L, 430 CP/321 kW, cu mici modificari la capitolul transmisiei, astfel incat rezultatele nu se lasa asteptate.
Versiunea sport – Z06 – scoate nasul in lume in 2006, avand un motor de 7.0 L (LS7), 505 CP (377 kW) si 0-100 in 3.7 secunde. Nu trece mult timp in versiunea actuala, caci GM anunta la finele anlui 2007 versiunea noua – motor V8 LS9 – 6.2 L supraalimentat – ce dezvolta 638 cai – fiind cel mai puternic motor produs de GM pentru o masina de serie.
Incepand cu 2011, Chevrolet ofera viitorilor proprietari de Z06 si ZR1 sa asiste in etapele de asamblare ale viitorului motor, in fabrica.
Cea de-a saptea generatie C7 – 2014 – pana in ziua de azi. Initial fusese propusa ca si varianta anului 2011, productia sa fiind amanata cu inca 3 ani. Motor amplasat frontal, tractiune spate, versiune echipata cu un motor LT1 – 6.2L V8 455 CP (339 kW), cu optiune pentru doua tipuri de transmisie: manuala in 7 trepte sau automata in 6 trepte. Totodata, numele Stingray se poate din nou repera in palmaresul modelului, denumire trecuta in tacere in anul 1976.
