Cea de-a doua zi a fost mult mai linistita decat prima – lumea deja isi indrepta atentia spre produsele ce-au scapat in ziua 1, nicidecum nu mai intalneai zumzaiala din prima zi. Asadar, am luat-o la picior in cei 5000 mp ai salonului, sa analizez ce nu am apucat cu o zi inainte.
Am inceput cu Ford, unde am regasit la loc de cinste superbitatile de Focus ST si Fiesta ST. Ce m-a frapat insa a fost faptul ca pe Fiesta ST era lipit frumos un sticker ce ne informa ca acest autovehicul va ramane inchis pe perioada salonului. Dar de ce ma rog? Oricum, Fiesta-ul ST a disparut subit in zilele publicului, de ce, habar nu am… Insa nu asta am avut ca si element cheie, am trecut repede cu ochii peste toate noutatile producatorului american, caci acolo, ascuns intr-un coltisor al standului, statea legenda – Ford T, celebrul T, prima masina produsa in masa, in perioada 1908 – 1927, in nu mai mult si nu mai putin de 15 milioane de exemplare….!
Totodata, la standul Ford – stand destul de maricel, de altfel, am zarit si prototipul unui monopost Ford, care e de fapt mai mult un sasiu de prezentare al noului motor EcoBoost 1,0, motor ce produce nu mai putin de 205 CP, monopost ce va fi instalat pe Nurburgring pentru test-drive cat de curand.
In imediata apropiere a brandului american am regasit frumusetile italience… Adica vorbesc despre Fiat, Alfa Romeo, Ferrari, Abarth… Nu stiai in ce directie sa te uiti, din ce capat sa incepi cautarile. Insa eu una am stiut rapid ca directia mea este Fiat… Va mai aduceti aminte cu cata frenezie am scris despre colaborarea concernului italienesc cu firma conationala Lavazza… Ei bine, m-am dus tinta direct spre 500L, in cautarea expresorului integrat… Si l-am gasit, insa din pacate nu l-am putut testa… Insa am avut timp sa privesc 500L , sau un mic 500 lungit si latit.
De felul meu, nu sunt un fan al miilor de variatuni pe baza unui model clasic. Intodeauna am considerat ca zicala “ce e prea mult strica” se aplica de minune – exemplul concret l-am avut cu Mini, ce si-a pierdut din identitate in momentul actual prin suita de modele lansate. A devenit o marca de sine statatoare, a incetat sa mai fie un icon. Beetle-ul nemtilor a ramas unul si acelasi – cu un facelift pe ici colo, o modificare doua, insa a ramas unul in lista de modele Volkswagen, nu a atras dupa sine modele cross country, long edition, etc. Asa ca, revenind la micul 500L, pe viu, nu am vazut mari diferente intre el si Panda. Si nu sunt rautacioasa – la nivel de plastice, era putin mai rasarit decat 500, interiorul comfortabil, insa nu m-am oprit din a imi remarca mie ca versiunea expusa este una de top, curios fapt este acela: oare cheala cum se prezinta publicului larg, din tarile mai putin largite la buzunare?!?
Despre standurile marilor producatori de supercars nu va voi scrie un roman, pentru ca acestea sunt de fel inchise, chiar si in zilele de presa. Se pare ca trebuie sa sosesti de la un cotidian sau publicatie chiar importanta pentru a avea acces. Well, better luck next time. Dar asta nu m-a oprit din a atarna efectiv pe langa gardurile standului, caci aveam material de admirat.
Impresionanta a fost insa prestatia constructorilor francezi pe podiumul de la Paris. Atat Peugeot, Renault si Citroen au venit cu lectia pregatita, au oferit cea mai mare varietate de modele expuse, o armata de oameni pregatiti sa iti raspunda la orice intrebare. Asadar, am inceput forfota in ograda Peugeot, unde m-am invartit incontinuu pe langa frumoasele 208 GTi si XY, care sincer, arata mai frumos pe hartie decat in realitate. XY nu reprezinta decat o echipare pentru micul hatch al francezilor, la un pret destul de ridicat. Dar atat despre 208 GTi si XY v-am povestit in prima zi, asa ca voi trece mai departe. Renault a insirat in hala cateva bucati de Clio 4, intocmai pentru a le testa, trage de butoane, apasa,adica tot ce iti trece prin cap sa ii faci unui model ce iti este pus la dispozitie.
La standul Dacia, aceeasi poveste de o zi inainte – aceleasi covorase de Logan in Sandero. Nu spun, ok, o fi vorba doar despre o eroare, insa astfel de mici greseli sunt de evitat, in special in cazul lansarii mondiale a unui model nou. In fine, overall, atat Sandero cat si Logan sunt un pas inainte, chiar daca marunt… Sunt mult mai “renaultizate”, chiar daca plasticele au aceeasi densitate si fabricatie precum cele ale batranului Logan, insa imbinarea lor pare mai evoluata decat inainte. Insa in scurt timp vom avea placerea se ne bucuram de el chiar pe strazi si in showroom-uri, asa ca.. rabdare!
Cel mai placut stand a fost, din punctul meu de vedere, acela al suedezilor de la Volvo – ca e vorba de V40, V60, Cross-Country or not… Impecabilitatea modelelor, perfectiunea pe care o regasesti in ceea ce priveste imbinarea materialelor, asezonarea culorilor sau a texturilor… Sau tehnologia oferita… Ridica standardele Volvo, si asa destul de ridicate, oricum. Insa la creme-de-la-creme a fost V40 R-design. Mai mai ca aveam impresia ca ma uit la un Polester, nicidecum la un clasic R-Design. C30 a lipist de pe stand, insa nu este de mirare, avand in vedere ca in decembrie modelul va fi scos din productie.
