Numele de Challenger împlinește anul acesta 40 de ani de existență, lucru care nu a rămas fără ecou din partea producătorului american Dodge.
Caci Challenger este o legendă, alături de Mustang, Camaro sau GTO, o legendă care domnește din anii ’70 până în zilele noastre. De aceea, eu spun ca merită mai mult de o colecție de poze, ba chiar o prezentare mai amănunțită, pentru toți – iubitori sau neinițiați ai modelului.
Prima generație este, poate, cea mai importantă.
Născut in perioada 1970 – 1974, Dodge Challenger apărea pe piața americană cu opt motorizări disponibile – două variante 6L – 3.2L și 3.7L si alte șase ale mult-iubitului V8 – 5.2L, 5.6L, 5.9L, 6.3L, 7L si 7.2L. Cele două versiuni de 7.0 și 7.2 au purtat faimoasa semnătură HEMI, motoare ce dezvoltau in jur de 425 CP, toate aceste motorizări fiind legate la o transmisie in 3 trepte de viteza, atât manuală cât și automată. Opțional și contra unui cost piperat, putea fi aleasă și varianta în patru trepte, pentru aproape orice variantă de motorizare.
Prima generație a Dodge Challenger-ului a avut parte de numeroase versiuni de echipare și caroserie, atât coupe cât și decapotabilă, deci au existat numeroase opțiuni menite să încânte potențialii clienți.
De imaginea Dodge Challenger-ului este vinovat designerul Carl Cameron, care în 1966 a patentat design-ul pentru “varul” Charger. Ba mai mult de atât, grila și alte câteva elemente de pe Challenger au luat contur dupa o schiță veche a Charger-ului.
Desi prima generație a fost foarte bine primita de public (circa 77,000 de unități vândute pentru modelul din 1970), acesta a fost aprig criticat de presa americană, datorita faptului că segmentul pony începuse să decadă deja. Vânzările au scăzut dramatic dupa anul 1970, iar în ’74 producția a fost stopată. Circa 188,000 de bucăți au fost vândute in total , in pofida faptului ca durata de viață a fost relativ scurtă.
Ce-a de-a doua generație a luat ființă în perioada 1978 – 1983, insă nu a fost la fel de bine primit de către puritanii mărcii. Modelul se îndepărtase masiv de ideea inițială a segmentului pony. Mai exact, Challenger revenise pe scenă doar pentru a prezenta un model ce urma să apară în anii următori, model ce nu era nici măcar american – Mitsubishi Galant Lambada Coupe (n.r. în anii 70, Mitsubishi vindea modelele prin intermediul reprezentanțelor Dodge). Adica aceeași Mărie cu altă pălărie.
Deși cele două mașini erau, practic, identice, versiunea Dodge inspira sportivitate și multiple posibilități de customizare, pe când varianta niponilor striga tare LUX!
Cele două autovehicule au fost vândute in perioada 1978 – 1983, fiind disponibile doua variante de motorizare – 1.6 L si 2.6L, cel din urmă reprezentând la vremea respectivă o noutate și inovație in domeniul motoarelor, deoarece era printre singurele motoare de 2590 cmc pe un bloc de 4 cilindrii in linie.
